șperaclu
/ʃpe'ra.klu/Etimologie
Din germană Sperrhaken.
Definiții
- instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șperaclu | șperacle |
| genitiv-dativ | șperaclului | șperaclelor |
| articulat | șperaclul | șperaclele |