șperțar
/ʃper'ʦar/Etimologie
Din șperț + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șperțar | șperțari |
| genitiv-dativ | șperțarului | șperțarilor |
| vocativ | șperțarule | șperțarilor |
| articulat | șperțarul | șperțarii |