șpaclu
/'ʃpa.klu/Etimologie
Din germană Spachtel.
Definiții
- unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner de lemn, folosită la șpăcluit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șpaclu | șpacluri |
| genitiv-dativ | șpaclului | șpaclurilor |
| articulat | șpaclul | șpaclurile |