șpăltuit
/ʃpəl.tu'it/Etimologie
Din a șpăltui.
Definiții
- șpăltuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șpăltuit | șpăltuite |
| genitiv-dativ | șpăltuitului | șpăltuitelor |
| vocativ | șpăltuitule | șpăltuitelor |
| articulat | șpăltuitul | șpăltuitele |
Din a șpăltui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șpăltuit | șpăltuite |
| genitiv-dativ | șpăltuitului | șpăltuitelor |
| vocativ | șpăltuitule | șpăltuitelor |
| articulat | șpăltuitul | șpăltuitele |
Din germană spalten.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | șpăltuea | șpăltueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică