sovârf
/so'vɨrf/Etimologie
Din sârbocroată суховрх (suhovrh, „vârf uscat”).
Definiții
- (bot.) (Origanum vulgare) plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina erectă, păroasă, cu flori roșii-purpurii (uneori albe), întrebuințată în industria farmaceutică și casnică (la vopsit).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sovârf | sovârfi |
| genitiv-dativ | sovârfului | sovârfilor |
| vocativ | sovârfule | sovârfilor |
| articulat | sovârful | sovârfii |