verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă.
- (v.tranz.) a comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla.
- (fig.) a murmura, a susura, a fremăta.
Exemple
- Nu știu ce au șoptit.
- I-a șoptit ceva la ureche.
- A șoptit ceva pe care nu l-am înțeles.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | șoptea | șopteau |
Sinonime: 1: șușoti, (pop.) șopăcăi, șopăi, șușui, (reg.) șoșoni, (prin Olt. și Munt.) pupui, (prin Olt.) șoporoi, (Transilv. și Mold.) șopoti, 2: murmura, 3: -i sufla, (fig.) -i strecura
Antonime: răcni, striga, țipa
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | șoptit | șoptite |
| genitiv-dativ | șoptitului | șoptitelor |
| vocativ | șoptitule | șoptitelor |
| articulat | șoptitul | șoptitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre cuvinte; adesea adverbial) (rostit) în șoaptă, încet.