șopruț
/ʃo'pruʦ/Etimologie
Din șopru + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui șopru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șopruț | șopruțuri |
| genitiv-dativ | șopruțului | șopruțurilor |
| vocativ | șopruțule | șopruțurilor |
| articulat | șopruțul | șopruțurile |