← înapoi la căutare

șontâcăluire

/ʃon.tɨ.kə.lu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din șontâcălui.

Definiții

  1. acțiunea de a șontâcălui și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativșontâcăluireșontâcăluiri
genitiv-dativșontâcăluiriișontâcăluirilor
articulatșontâcăluireașontâcăluirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică