șoltuz
/ʃol'tuz/Etimologie
Din poloneză szoltys.
Definiții
- titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șoltuz | șoltuzi |
| genitiv-dativ | șoltuzului | șoltuzilor |
| vocativ | șoltuzule | șoltuzilor |
| articulat | șoltuzul | șoltuzii |