sofa
Etimologie
Din turcă sofa.
Definiții
- divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sofa | sofale |
| genitiv-dativ | sofalei | sofalelor |
| vocativ | sofa | sofalelor |
| articulat | sofaua | sofalele |
Din turcă sofa.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sofa | sofale |
| genitiv-dativ | sofalei | sofalelor |
| vocativ | sofa | sofalelor |
| articulat | sofaua | sofalele |
Din șofer (derivat regresiv).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | șofa | șofau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică