șmirghel
/'ʃmir.gel/Etimologie
Din germană Schmirgel.
Definiții
- rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri.
- material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel sau fabricat pe cale sintetică.
- hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șmirghel | șmirghele |
| genitiv-dativ | șmirghelului | șmirghelelor |
| vocativ | șmirghelule | șmirghelelor |
| articulat | șmirghelul | șmirghelele |