șervețel
/ʃer.ve'ʦel/Etimologie
Din șervet + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui șervet.
- bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șervețel | șervețele |
| genitiv-dativ | șervețelului | șervețelelor |
| vocativ | șervețelule | șervețelelor |
| articulat | șervețelul | șervețelele |