șeruitor
/ʃe.ru.i'tor/Etimologie
Din a șerui + sufixul -tor.
Definiții
- cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șeruitor | șeruitoare |
| genitiv-dativ | șeruitorului | șeruitoarelor |
| vocativ | șeruitorule | șeruitoarelor |
| articulat | șeruitorul | șeruitoarele |