șenilă
/ʃe'ni.lə/Etimologie
Din franceză chenille.
Definiții
- organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulația pe orice teren.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șenilă | șenile |
| genitiv-dativ | șenilei | șenilelor |
| articulat | șenila | șenilele |