șantaj
/ʃanˈtaʒ/Etimologie
Din franceză chantage.
Definiții
- constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șantaj | șantajuri |
| genitiv-dativ | șantajului | șantajurilor |
| vocativ | șantajule | șantajurilor |
| articulat | șantajul | șantajurile |