șamotar
/ʃa.mo'tar/Etimologie
Din șamotă + sufixul -ar.
Definiții
- muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șamotar | șamotari |
| genitiv-dativ | șamotarului | șamotarilor |
| vocativ | șamotarule | șamotarilor |
| articulat | șamotarul | șamotarii |