șabacă
/ʃa'ba.kə/Etimologie
Probabil de origine turcică. Confer turcă şebeke, muşabak.
Definiții
- (reg.) broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șabacă | șabace |
| genitiv-dativ | șabacei | șabacelor |
| vocativ | șabaco | șabacelor |
| articulat | șabaca | șabacele |