șănțurel
/ʃən.ʦu'rel/Etimologie
Din șanț + sufixul -urel.
Definiții
- șănțuleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șănțurel | șănțurele |
| genitiv-dativ | șănțurelului | șănțurelelor |
| vocativ | șănțurelule | șănțurelelor |
| articulat | șănțurelul | șănțurelele |