sâsâi
/sɨ.sɨˈi/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (mai ales despre gâște, șerpi) a scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit.
- (v.intranz.) (despre lemne ude care ard) a produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi.
- (v.intranz.) (despre oameni) a vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | sâsâea | sâsâeau |