← înapoi la căutare

învoi

/ɨn.voˈi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în + voie.

Definiții

  1. (v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva.
  2. (v.refl.) (pop.) a se angaja, a se tocmi.
  3. (v.refl.) a se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva.
  4. (v.refl. recipr.) (pop.) a trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca.
  5. (v.tranz.) a acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui.
  6. (v.tranz.) a permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc.

Declinare

CazSingularPlural
verbînvoeaînvoeau

învoit

/ɨn.vo'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a învoi.

Definiții

  1. rarcare s-a stabilit în urma unei înțelegeri; convențional.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică