← înapoi la căutare

învinuire

/ɨn.vi.nu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) învinui.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație, inculpare.
  2. vină; culpă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînvinuireînvinuiri
genitiv-dativînvinuiriiînvinuirilor
vocativînvinuireînvinuirilor
articulatînvinuireaînvinuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică