învingeam

Etimologie

Din învinge.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru învinge.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru învinge.

Etimologie

Din în + vince (înv. „a învinge” < latină vĭncĕre).

Definiții

1. (v.tranz.) a înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî.
2. a stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.).
3. (subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) a doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru învinge.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru învinge.

Exemple

• Și-a învins durerea.

Declinare

Sinonime: 1: înfrânge, bate, triumfa, întrece, izbândi, depăși, stăpâni, răzbi, 2: (-și) domina, (-și) înfrâna, (-și) stăpâni, 3: birui, doborî, copleși

Antonime: pierde