învingător
/ɨn.vin.gə'tor/Etimologie
Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.
Definiții
- care a învins; biruitor, câștigător.
Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învingător | învingători |
| genitiv-dativ | învingătorului | învingătorilor |
| vocativ | învingătorule | învingătorilor |
| articulat | învingătorul | învingătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică