învigorare
/ɨn.vi.go'ra.re/Etimologie
Din a (se) învigora.
Definiții
- faptul de a (se) învigora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învigorare | învigorări |
| genitiv-dativ | învigorării | învigorărilor |
| vocativ | învigorare | învigorărilor |
| articulat | învigorarea | învigorările |