înveșmântare
/ɨn.veʃ.mɨn'ta.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a înveșmânta.
Definiții
- acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare.
- rarîmbrăcăminte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | înveșmântare | înveșmântări |
| genitiv-dativ | înveșmântării | înveșmântărilor |
| vocativ | înveșmântare | înveșmântărilor |
| articulat | înveșmântarea | înveșmântările |
învesmântare
/ɨn.ves.mɨn'ta.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Confer înveșmântare.
Definiții
- formă alternativă pentru înveșmântare.