înveselire
/ɨn.ve.seˈli.re/Etimologie
Din a (se) înveseli.
Definiții
- acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înveselire | înveseliri |
| genitiv-dativ | înveselirii | înveselirilor |
| vocativ | înveselire | înveselirilor |
| articulat | înveselirea | înveselirile |