învățăcel
/ɨn.və.ʦə'ʧel/Etimologie
Din învățat + sufixul -el.
Definiții
- (fam.) școlar, elev, discipol; ucenic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învățăcel | învățăcei |
| genitiv-dativ | învățăcelului | învățăceilor |
| vocativ | învățăcelule | învățăceilor |
| articulat | învățăcelul | învățăceii |