învârteji
/ɨn.vɨr.te'ʒi/Etimologie
Din în + vârtej.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
- (v.refl.) a se întoarce (grabnic) din drum.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | învârtejea | învârtejeau |