învâltorire
/ɨn.vɨl.to'ri.re/Etimologie
Din a (se) învâltori.
Definiții
- (reg.) acțiunea de a se învâltori; învolburare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învâltorire | învâltoriri |
| genitiv-dativ | învâltoririi | învâltoririlor |
| vocativ | învâltorire | învâltoririlor |
| articulat | învâltorirea | învâltoririle |