înturnat
/ɨn.tur'nat/Etimologie
Din a (se) înturna.
Definiții
- înturnare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înturnat | înturnate |
| genitiv-dativ | înturnatului | înturnatelor |
| vocativ | înturnatule | înturnatelor |
| articulat | înturnatul | înturnatele |
Din a (se) înturna.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înturnat | înturnate |
| genitiv-dativ | înturnatului | înturnatelor |
| vocativ | înturnatule | înturnatelor |
| articulat | înturnatul | înturnatele |
Din în + a turna.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înturna | înturnau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică