verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil latină in-tunicare („a acoperi cu o tunică”).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină.
- (v.refl. impers.) a se însera, a se înnopta, a se înnegura.
- (v.refl.) (despre corpuri cerești; la pers. 3) a-și pierde strălucirea, a suferi o eclipsă.
- (v.tranz.) (fig.) a eclipsa, a umbri; a face să nu se mai vadă (bine).
- (v.refl.) (fig.) a-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi.
- (v.refl.) (fig.) a se posomorî; a se întrista.
- (v.refl.) a se închide la culoare.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru întuneca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | întuneca | întunecau |
întunecați
/ɨn.tu.neˈkaʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru întunecat.
întunecați
/ɨn.tu.neˈkaʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru întuneca.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru întuneca.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru întuneca.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru întuneca.