întroienire
/ɨn.tro.jeˈni.re/Etimologie
Din a (se) întroieni.
Definiții
- raracțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întroienire | întroieniri |
| genitiv-dativ | întroienirii | întroienirilor |
| vocativ | întroienire | întroienirilor |
| articulat | întroienirea | întroienirile |