întrevorbire
/ɨn.tre.vor'bi.re/Etimologie
Din între- + vorbire.
Definiții
- (înv. și reg.) convorbire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întrevorbire | întrevorbiri |
| genitiv-dativ | întrevorbirii | întrevorbirilor |
| vocativ | întrevorbire | întrevorbirilor |
| articulat | întrevorbirea | întrevorbirile |