întrerupător
/ɨn.tre.ru.pə'tor/Etimologie
Din a (se) întrerupe + sufixul -ător (după franceză interrupteur).
Definiții
- care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.
Din a (se) întrerupe + sufixul -ător (după franceză interrupteur).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întrerupător | întrerupătoare |
| genitiv-dativ | întrerupătorului | întrerupătoarelor |
| vocativ | întrerupătorule | întrerupătoarelor |
| articulat | întrerupătorul | întrerupătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică