întremare
/ɨn.tre'ma.re/Etimologie
Din a (se) întrema.
Definiții
- acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întremare | întremări |
| genitiv-dativ | întremării | întremărilor |
| vocativ | întremare | întremărilor |
| articulat | întremarea | întremările |