întregire
/ɨn.tre'ʤi.re/Etimologie
Din a (se) întregi.
Definiții
- acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întregire | întregiri |
| genitiv-dativ | întregirii | întregirilor |
| vocativ | întregire | întregirilor |
| articulat | întregirea | întregirile |