întregime
/ɨn.tre'ʤi.me/Etimologie
Din întreg + sufixul -ime.
Definiții
- calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.
- (concr.) ansamblul elementelor care constituie un tot.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întregime | întregimi |
| genitiv-dativ | întregimii | întregimilor |
| vocativ | întregime | întregimilor |
| articulat | întregimea | întregimile |