← înapoi la căutare

întrebuințare

/ɨn.tre.bu.inˈʦa.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a întrebuința.

Definiții

  1. acțiunea de a întrebuința și rezultatul ei; folosire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîntrebuințareîntrebuințări
genitiv-dativîntrebuințăriiîntrebuințărilor
vocativîntrebuințareîntrebuințărilor
articulatîntrebuințareaîntrebuințările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică