întrebuința
/ɨn.tre.bu.inˈʦa/Etimologie
Din în- + trebuința.
Definiții
- (v.tranz.) a folosi, a utiliza.
Exemple
- Acest produs se întrebuințează în industria chimică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întrebuința | întrebuințau |
Proverbe & zicători
- „A întrebuințat foc și sabie”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică