întețire
/ɨn.te'ʦi.re/Etimologie
Din a înteți.
Definiții
- acțiunea de a (se) înteți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întețire | întețiri |
| genitiv-dativ | întețirii | întețirilor |
| vocativ | întețire | întețirilor |
| articulat | întețirea | întețirile |
Din a înteți.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întețire | întețiri |
| genitiv-dativ | întețirii | întețirilor |
| vocativ | întețire | întețirilor |
| articulat | întețirea | întețirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică