întărire
/ɨn.tə'ri.re/Etimologie
Din a întări.
Definiții
- acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
- (înv.) act legalizat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întărire | întăriri |
| genitiv-dativ | întăririi | întăririlor |
| vocativ | întărire | întăririlor |
| articulat | întărirea | întăririle |