întărâtare
/ɨn.tə.rɨ'ta.re/Etimologie
Din a întărâta.
Definiții
- acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întărâtare | întărâtări |
| genitiv-dativ | întărâtării | întărâtărilor |
| vocativ | întărâtare | întărâtărilor |
| articulat | întărâtarea | întărâtările |