întâietate
/ɨn.tɨ.jeˈta.te/Etimologie
Din întâi + sufixul -ătate.
Definiții
- însușirea de a fi primul; prioritate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întâietate | — |
| genitiv-dativ | întâietății | — |
| vocativ | întâietate | — |
| articulat | întâietatea | — |
Din întâi + sufixul -ătate.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întâietate | — |
| genitiv-dativ | întâietății | — |
| vocativ | întâietate | — |
| articulat | întâietatea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică