← înapoi la căutare

însura

/ɨn.suˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Probabil latină * inuxorare (< uxor „soție”).

Definiții

  1. (v.refl. tranz. fact.) (despre bărbați) a (se) căsători.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru însura.

Declinare

CazSingularPlural
verbînsuraînsurau

însurăm

/ɨn.suˈrəm/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din însura.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru însura.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru însura.

însuram

/ɨn.suˈram/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din însura.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru însura.
  2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru însura.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică