însurățel
/ɨn.su.rə'ʦel/Etimologie
Din însurat + sufixul -el.
Definiții
- bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | însurățel | însurăței |
| genitiv-dativ | însurățelului | însurățeilor |
| vocativ | însurățelule | însurățeilor |
| articulat | însurățelul | însurățeii |