însufleți
/ɨn.su.fleˈʦi/Etimologie
Din în- + suflet.
Definiții
- (v.tranz.) a da viață.
- (v.tranz.) (fig.) a stimula, a da impuls, avânt.
- (v.refl.) a prinde viață; a se înviora, a se anima.
- (v.tranz.) (fig.) a preface ceva inert în ceva viu, dinamic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | însuflețea | însuflețeau |