însoțitor
/ɨn.so.ʦi'tor/Etimologie
Din a însoți + sufixul -tor.
Definiții
- care însoțește, care întovărășește.
Din a însoți + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | însoțitor | însoțitori |
| genitiv-dativ | însoțitorului | însoțitorilor |
| vocativ | însoțitorule | însoțitorilor |
| articulat | însoțitorul | însoțitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică