verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + sămânță (după franceză ensemencer).
Definiții
- (v.tranz.) a pune în pământ semințele unei culturi; a semăna.
- (v.tranz.) a pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale.
- (v.tranz.) a introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției.
- (v.tranz.) a introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | însămânța | însămânțau |
însămânțat
/ɨn.sə.mɨn'ʦat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a însămânța.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | însămânțat | însămânțate |
| genitiv-dativ | însămânțatului | însămânțatelor |
| vocativ | însămânțatule | însămânțatelor |
| articulat | însămânțatul | însămânțatele |
însămânțat
/ɨn.sə.mɨn'ʦat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a însămânța.
Definiții
- care a fost semănat; în care s-au făcut însămânțări.