înrobitor
/ɨn.ro.bi'tor/Etimologie
Din a înrobi + sufixul -tor.
Definiții
- care înrobește pe cineva.
Din a înrobi + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înrobitor | înrobitori |
| genitiv-dativ | înrobitorului | înrobitorilor |
| vocativ | înrobitorule | înrobitorilor |
| articulat | înrobitorul | înrobitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică