înrăire
/ɨn.rə'i.re/Etimologie
Din a (se) înrăi.
Definiții
- faptul de a (se) înrăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înrăire | înrăiri |
| genitiv-dativ | înrăirii | înrăirilor |
| vocativ | înrăire | înrăirilor |
| articulat | înrăirea | înrăirile |
Din a (se) înrăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înrăire | înrăiri |
| genitiv-dativ | înrăirii | înrăirilor |
| vocativ | înrăire | înrăirilor |
| articulat | înrăirea | înrăirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică